Românul care a călătorit în 111 țări poposește la Timișoara: „Mai sunt atâtea țări că nu le pot termina în viața asta“ FOTO
0Muzeul de Artă Timișoara și Editura Humanitas invită publicul joi, 18 aprilie 2024, de la ora 18.00, la vernisajul expoziției de fotografie și lansarea volumului „Am fost la capătul lumii”, de Liviu Stănescu.
Liviu Stănescu a călătorit până acum în 111 țări. A fost, printre altele, la Ushuaia, Cape Town, Cabo da Roca, Tonga, Insula Paștelui, Insulele Galapagos și la Polul Sud. În călătoriile lui a trăit marele cutremur din Nepal, de 8,1 grade pe scara Richter, pe cel din India, de 7,4 grade, și prima zi a războiului civil din Kenia. S-a îmbolnăvit de febră tifoidă în Iran și a scăpat teafăr. Multe dintre aceste aventuri se regăsesc în paginile cărții sale „Am fost la capătul lumii”, apărută la Editura Humanitas, dar și în fotografiile expuse, în premieră, într-o expoziție. Acum a venit cu expoziția de la Muzeul de Artă din Timișoara.
„A fost o întâmplare, cum se întâmplă în marea majoritate a evenimentelor importante din viața mea. Mai întâi a fost cartea, apărută la Humanitas, și ca o continuare firească, mi s-a propus să fac o expoziție de fotografie, în București. După care am avut privilegiul să fiu invitat de Muzeul de Artă din Timișoara, de a expune aici. Când editura mi-a propus ca în carte să apară și fotografii, mi-am dat seama că am trase 350.000 de cadre. Nu erau așezate într-o ordine, a durat o vară să le așez. Am ales 11.700 și le-am aranjat într-o formă comercială. Apoi am început să-mi omor copiii, până am ajuns la 617. Acolo m-am oprit, pentru că n-am mai putut tăia. Dar mi-am rugat prietenii, în felul acesta am ales fotografiile. În expoziție sunt peste 50 de fotografii, cam 25 de țări. Fiecare fotografie expusă are o poveste în spatele ei. Fotografia și călătoria merg împreună, sunt un hobby”, a declarat Liviu Stănescu.
„Părinții mei mă duceau cu forța în fiecare weekend, la munte sau la mare”
Povestea călătoriilor nu are un început fericit, pentru că era dus în excursii de părinții, iar el nu dorea să meargă.
„Când eram copil, părinții mei mă duceau cu forța în fiecare weekend, la munte sau la mare. Le plăcea părinților să călătorească, dar pentru mine a fost o traumă. Dar iată că peste ani această sămânță a rodit, merg pe cărările lumii. Am o hartă acolo unde lucrez, acum are multe piuneze, dar pe vremuri nu avea niciuna, era goală. Alegeam în funcție de inspirație. De fiecare dată fac o documentare, de câteva luni, pentru că de multe ori străbat drumuri nebătătorite, să știu care este riscul și ce mă așteaptă. Plec la drum cu un risc mic, dar asumat”, a povestit Liviu Stănescu.
„Când sunt pe drum e ca o muncă”
Călătoria e ca un virus pentru Liviu Stănescu, dar de care nu are de gând să se trateze.
„Vacanța unui om normal pentru mine este acasă. Acasă mă odihnesc. Când sunt pe drum e ca o muncă. Începe de dimineața și se încheie noaptea târziu. Dar e mai mult decât plăcută. E ca un virus și sper să nu mă fac bine oricâte medicamente aș lua. Adevărul e că n-am început tratamentul și nici nu vreau să încep”, a mai spus Liviu Stănescu.
În orice călătorie neprevăzutul e acolo. Stănescu a fost pus la încercare de multe ori.
„Îmi place să cred că merg mereu cu un prieten de nădejde, e Dumnezeul. De multe ori, când am ajuns pe funduri de prăpastie, la figurat, a fost suficient de indulgent să mă scoată de acolo. Îmi amintesc de Iran, unde am avut o febră tifoidă, mi s-a ivit să văd tărâmul de dincolo, nu pot să spun că mi-a plăcut. M-am întors, cu ajutorul prietenului meu. Am întâlnit cutremurul din Nepal, și aia a fost o experiență strașnică. Am avut neșansa să trăiesc prima zi a războiului civil din Kenya”, a adăugat Stănescu.
„Viața este scurtă, nu am cum să mă întorc în locurile vizitate”
A călătorit deja în 111 țări a văzut, dar mai sunt multe de văzut. De aceea nu repetă niciodată țările. Spune că e un hoinar fără pereche, un „ulițar” căruia îi place să meargă alene pe cărările lumii și mai puțin să alerge pe bulevardele marilor metropole.
„Viața este scurtă, nu am cum să mă întorc în locurile vizitate. Dacă aș trăi 300 de ani atunci mi-aș permite să repet locurile, dar mai sunt atâtea și nu le pot termina în viața asta. Dar nici nu mă grăbesc. Îmi place să fac totul în tihnă. Nu alerg niciodată pe cărările lumii, ci merg. Drumul e la fel de importantă ca destinația. Dat în momentul în care ajungi în locul propus”, a încheiat Liviu Stănescu.
Bolivia are un loc special în inima sa
E greu să aleagă un loc preferat, dar dacă e totuși pus să indice unul, se oprește la Bolivia.
„Dacă e totuși o țară în care m-aș mai întoarce, aceea e Bolivia. Aș prelua un traseu undeva la 4.500 de metri altitudine, în drum spre Chile, pe un drum care nu există, dar care e atât de fabulos... La un moment dat e un fund de mare. Când am fost prima oară, bunul meu prieten (Dumnezeul) mi-a dat o ploaie, care a umplut fundul de mare, încât a trebuit să ocolesc cu mașina 24 de ore, atunci”, a afirmat Stănescu.
Cartea lui Liviu Stănescu despre călătoriile în lume s-a aflat în top 10 al celor mai bine vândute cărți ale Editurii Humanitas, la Bookfest București 2023.
Expoziția poate fi vizitată la Muzeul de Artă din Timișoara între 17 și 28 aprilie 2024.
Se încarcă comentariile...
